Biserica veche, Sf. Nicolaie, din Havârna este construită din lemn-bârne, tăbănuită cu scânduri. Inscripţia de pe uşa Bisericii zice: “Această Sfântă Biserică este făcută cu cheltuiala D-lui C.Ghica Hatman a preoţilor şi sătenilor din satul Havârna, în zilele prea luminatului Domn Al. C. Calimachi Vodă şi a Prea Sfinţitului Mitropolit Iacob umbla veleatul 1795 aug. 18, prin silinţă şi ostineala lui Toader Darie meşter ce a lucrat-o”.
Comuna se numeşte Havârna, după numele unui pârâiaş ce izvorăşte de sub un deluşor aflat la 7-8 km de vatra satului. Havârna este situată în partea de nord-est a ţinutului Dorohoiului, ţinut de legendă, având în vedere pe Şendrea, portarul Sucevei, din timpul marelui Ştefan. Toate satele sunt vechi; afirmaţia nu e gratuită - pe raza comunei sunt aşezări neolitice, de exemplu Valea Ţiganului, Blezniuc, Ostreţe sau Bulgarie. De asemenea sunt multe morminte de incineraţie; acestea se confundă uneori cu cele de semnalizare din timpul marelui Ştefan. S-au găsit monezi de aur, din timpul stăpânirii romane, la locul numit Pod de piatră, din 1964, sau Podul lui Ştefan, deşi, ştiut este că pe aici nu au trecut romanii, însă populaţia a avut legături cu stăpânirea romană. Ele au fost depuse la Muzeul de istorie din Botoşani. Fiecare sat al Havârnei îşi are istoria lui. Satul Havârna, până a fi la locul de astăzi, adică pe malul drept al Başeului, a mai cunoscut două vetre de sat. Prima vatră de sat a fost Valea Ţiganului, iar apoi aceasta a fost mutată puţin spre est, cu expunere la soare şi cu deal domol, în spate cu pârâu, în faţă, cu “drum comercial” Darabani – Botoşani, cu popasul Podul Grecilor. Această vatră este cunoscută cu numele de “Ciumaş”- de la ciumă. Aceasta a bântuit la finele secolului XV. Aşezarea a fost arsă, spune legenda, locuitorii mutându-se pe Valea Havârnei, dar nu unde se află acum, ci mai sus, la izvor, între două dealuri.
Biserica veche, Sf. Nicolaie, din Havârna este construită din lemn-bârne, tăbănuită cu scânduri. Inscripţia de pe uşa Bisericii zice: “Această Sfântă Biserică este făcută cu cheltuiala D-lui C.Ghica Hatman a preoţilor şi sătenilor din satul Havârna, în zilele prea luminatului Domn Al. C. Calimachi Vodă şi a Prea Sfinţitului Mitropolit Iacob umbla veleatul 1795 aug. 18, prin silinţă şi ostineala lui Toader Darie meşter ce a lucrat-o”.
În 1875 se acoperi iarăşi cu şindrilă de comună făcându-se clopotniţa aparte, de lemn, având trei clopote. Proprietarul Gârbeni Dumitru Botez în 1888, repara Biserica reînnoind temelia de piatră, pardosi din dos catapeteasma şi pe jos cu scânduri. Catapeteasma are 2 rânduri de icoane, afară de icoanele împărăteşti, cu pictură veche. Se mai cunosc şi doi donatori: Aziza David Goilav care a donat un rând de sfinte vase şi Ana A. Pruncu ce a donat o candelă. În afară spre răsărit găsim un mormânt protejat de grilaj de fier forjat, cu inscripţia: << Caterina Botez născută Bertea la etatea de 50 de ani, a rapausat, anul 1882 Iul 4 zile >>.
Familia Ghica a fost adusă în Moldova de Vasile Lupu (1634/1651). Este vorba de un Gheorghe Ghica de origine albanez, trimis de tatăl său în Constantinopole pentru a-şi forma o carieră. Acolo a avut prieten pe Mehmet Chioprali care ajunsese mare vizir şi-l puse pe Gh. Ghica pe lângă Capichehaia al Moldovei Vasile Lupu, care la rândul său, ajungând Domnitor, luă pe Gh, Ghica secretar.
În 1894 este găsit preot paroh I. Ştefănescu, preot Învăţător, supra numerar Ion Carcea, cântăreţi I. Iliescu, G Ionescu. Din 1902 Epitropi D. Botez şi Oancea iar cantori I. Vasiliu şi C. Negru.
